Silvia Tuvene. Muza

uite ca m-am convins. revistele de femei chiar sunt niste porcarii. virtuale sau paper se incapataneaza sa faca femeile sa para incompetente. am fost intotdeauna de parerea ca puterea cuvantului scris este extrem de mare. de ce or incapea cuvintele pe mana unor neaveniti, … asta e greu de stabilit si de urmarit. a scrie inseamna a-ti asuma o anumita viziune despre viata si mai inseamna sa incerci a nu fi ridicol in viziunea pe care o construiesti in cuvinte.

“Privind imaginea difuzata de mass media si in special cea vehiculata in publicitate, putem depista cateva tendinte generale. Barbatul este in general expertul, el este activ si este puternic pasionat de masini, de bere si de gingase reprezentante ale sexului frumos. ” iata ce incearca sa ma convinga mass-media si moazela de scrie la revista. sa inteleg ca urmand principiul binar feminin/masculin femeile nu sunt active, nu sunt nici experte, nu sunt nici pasionate de masini si nici de bere si cu siguranta nu sunt nici pasionate/interesate de barbati. d-ra, revino-ti in simtiri!!! pacat de tineretile tale, le petreci scriind ineptii.

am vazut in sfarsit the lost city. singurul lucru bun au fost costumele, cu adevarat elegante si rafinate. oarecum dezamagita, m-am intors la un old favourite chicago. este de departe cea mai buna comedie plus ca imi aminteste de cel mai frumos octombrie trait de mine

am citit de curand intr-o revista pentru femei frumoase despre blogul lui stephanie klein, considerata a fi un personaj a la carrie bradshow. stephanie avea pana in 2004 avea o viata perfecta de printesa evreica. toate s-au terminat cand a aflat ca sotul ei o insela (cu o madamme ceva mai in varsta ca ea). atunci s-a hotarat sa avorteze copilul pe care il avea (sotul decretand ca nu prea e interesat de progenitura). la doua saptamani dupa avort a inceput sa iasa in lume si sa cucereasca barbati, cat mai multi si nu numai sa-i cucereasca, dar sa si scrie toate experientele pe blolgul ei greek tragedy. interesant modul de a reactiona al unora. sa te apuci sa ti-o tragi cu jumatate din manhattan, doar pentru ca din intreg manhattan-ul ai dat peste un idiot? la fel de aiurea ar fi fost sa plangi dupa idiot. trecerea rapida de la un partener la altul poate atenua cumva valul de suspine si lacrimi. pentru cine se simte in stare, este un surogat bun. evident toata aventura ei de femme fatale se termina cu ea mutandu-se din ny undeva in texas cu cineva pe care il iubeste si care o iubeste si cu vestea ca va fi mama. foarte cool! visul oricarei femei. ce ma agasa la articolul respectiv era ca era trecut la sectiunea sex si ca o desemnau pe stephanie klein un fel de guru al relatiilor. halal! faptul ca treci de la un barbat la altul te califica drept o experta … in relatii. mi se par strigatoare la cer “modelele” din ziua de astazi. imi si inchipui vreo liceeana cu inima franta facand acelasi lucru. stephanie klein a facut valva si inca ce valva, pentru ca aparent blogul ei era cat se poate de direct. daca este asa, desi nu cred in trasparenta 100%, atunci este cea mai neinteresanta persoana din lume. la ce ar mai vrea cineva sa cunoasca o persoana care deja a spus totul? este probabil o mai veche problema dezbatuta nu o data despre cat de sincer este un autor (ea fiind o autoare) si cat de sincer esti ca fiinta umana. si sincer, cuvantul sincer il folosesc doar oamenii falsi si mincinosi. ascunsul fascineaza, ascunsul este cealalta latura a unei prezente, asa ca admitand sincer, sinceritatea este prost interpretata.

daca tot am stat la ambasada ca sa imi iau visa mai mult decat as fi vrut, am profitat de ocazie si am intrat intr-o librarie. o doamna vindea, plina de gratie ma intreaba daca sunt in cautare de ceva anume. nu eram in cautare de nimic. eram in cautare de noi amintiri. si printre multele carti mi-au zambit ceai in sahara si istoria nebuniei in epoca clasica. astept cu nerabdare sa ma desfat

yupppeee! da, am visa!!!! in sfarsit!!! evident ca toti cei care ma cunosc isi dau seama ca nu e chiar asa. ma bucur ca plec, da … dar cine stie cand o sa ma intorc. a whole new beginning. e tot ce mi-am dorit in ultimii ani. sa sterg cu buretele tot ce m-a facut sa privesc in pamant si sa nu fiu eu. vreau sa citesc, sa ma bucur de viata, fara partuze, sa uit ca lumea e o jungla, sa admir biserici, sa invat araba (am curs pe 6 nov).
ma bucur de plecare si parca ma intorc in timp cand am plecat prima data in tabara era la sinaia, mi-era teama sa plec, nu am dormit toata noaptea. cred ca s-a intamplat mai bine de 15 ani plecarea asta. si acum retin cerul de la sinaia, plin de stele vara. probabil ca de asta sinaia ramane my always favourite, in ciuda turistilor, in ciuda amintirilor mai neplacute de mai tarziu cand am schimbat peisajul de vara cu cel de iarna. o sa am mereu la sinaia dovada vie ca trecand peste teama de necunoscut o sa ma astepte la capatul drumul ceva sa merite efortul. astept sa fiu cucerita, astept sa ma indragostesc de locuri noi, pentru ca cele vechi si-au devenit postume.

Are o revelatie: fata asta straina simte ceva special pentru el – ii este devotata. Cine nu si-ar dori asa ceva, fie el barbat sau fie ea femeie? Nu e firesc sa simti ca esti iubit? Accepti asta ca pe o binecuvantare.

Por ti junto a los jardines recién florecidos me duelen los perfumes de primavera.

He olvidado tu rostro, no recuerdo tus manos, cómo besan tus labios?

Por ti amo las blancas estatuas que no tienen voz ni mirada.

He olvidado tu voz tu voz alegre, he olvidado tus ojos.

Como una flor a su perfume, estoy atado a tu recuerdo impreciso.

Estoy cerca del dolor como una herida, si me tocas me dañarás irremediablemente.

Tus caricias me envuelven como las enredaderas a los muros sombríos.

He olvidado y tu amor y sin embargo te adivino detrás de todas las ventanas.

Por ti me duelen los pesados perfumes del estío: por ti vuelvo a acechar los signos que precipitan los deseos, las estrellas de fuga, los objetos que caen.

sunt ceea ce se cheama a coffee person. beau foarte muuulta cafea cu fooooarte muuuulta placere si de foaaarte multa vreme. de-a lungul anilor am tot experimantat diverse moduri de-a bea si prepara cafeaua: neagra cu putin zahar, neagra cu lapte, neagra fara zahar si fara lapte (ramane favorita), neagra cu miere (am ajuns deja la zi cu preferintele). am avut perioade cand m-am lasat, dar am revenit intotdeauna la ea, ca la un amant de demult. cafeaua este, pana la urma, a sinful pleasure. cum nu ma prea pricep la gatit, macar o cafea sa ofer musafirilor de peste noapte

azi si ieri m-am trezit la ora 6 a.m. sa ascult radio romania actualitati magah, prietena mea cea mai buna, lucreaza la ei pentru un matinal de week-end, sambata de la ora 6 -9 a.m si duminica de la ora 6-8 a.m. m-am trezit, mi-am facut o cafea si m-am culcusit in pat incercand sa ii surprind vocea, sa imi dau seama cam ce face ea acolo (faza cu fonotecatul nu am prins-o nici acum). si i-am si auzit materialul!!! yupeee! ma bucuram prin casa parca eram un copil mic. sunt incantata sa o “aud” la serviciu. este grava si serioasa, dar nu foarte, era cum este ea, absolut minunata

se pare ca pana la urma l-am vazut netinandu-se de cuvant (i.e. bogdan )… si am bramburit prin bucuresti cu magah