Silvia Tuvene. Muza

a inceput campania electorala. orasul asta e urat asa cum e, dar acum parca toata uratenia se manifesta in afisele electorale.

interesant de observat soparlele subtile: spunesitu.ro vs. spunesituda.ro. bine ca m-am dus la scoala si fac diferenta intre ele

trecem prin viata, mai degraba ignorand, decat bagand in seama tot ceea ce ni se intampla. timpul are o o dubla natura: pe langa ca ne este dusman si ne curgem viata catre un sfarsit inexorabil, ne este si aliat, ne ajuta sa uitam uratul si neplacutul din vietile noastre.

mi-am adus aminte de blaga una din zilele trecute: “Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire, – si totusi, te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea”.

oamenii sunt diferiti, au reactii diferite la tot felul de stimuli. vrand nevrand intri in conflict cu ei. cu cat mai stransa relatia, cu atat mai mare conflictul din tot felul de nimicuri. incerci sa te abtii, dar parca ti se incing creierii si nu poti face ce ai vrea. oricat te straduiesti, e in van. esti pus in tot felul de situatii si nu stii sa le faci fata.

care este reteta? stiu ca altii pot, o simt pe pielea mea ca eu nu pot. nu am reteta fericirii sociale: nici in cercuri stranse, nici in cercuri largi. e drept ca unii se descurca mai prost ca mine, dar asta nu e o consolare.

oare reteta fericirii sociale depinde, la fel ca abilitatile muzicale, de materialul genitc? daca e asa, … e hopeless.

scriam mai demult despre jurnalele intime (aici) si acum putin timp am primit o sugestie pentru partea materiala a jurnalelor, suportul manuscrisului. daca va plac agendele sau caietele hand made, skoob’s books are o oferta de unde poti alege ce iti place, sau chiar have it tailored, special pentru tine.

simt ca de doua zile a venit iarna. dupa cat de mohorat si frig a fost ieri, astazi e un senin sticlos, cu soare cu dinti, si parca miroase a sarbatori.

ieri, in ton cu vremea de afara, intr-o perfecta scena romantica – peisajul in concordanta cu tumultul personajelor principale, in plina criza acutizata, totul mi se parea irelevant. so m-am dus la facultate, am fost sa beau cafea cu o prietena, am ajutat o alta sa cumpere un cadou pentru fratele ei si am reusit sa nu mananc singura, ci in compania unei bune prietene.

prin cafenele si restaurante lumea parea mai buna, mai vesela sau mai multumita ca cel putin nu e afara in vant si frig. imi place senzatia pe care o ai cand intri de la frig la caldura, parca ai sentimentul unei mari ajungeri, a unei mari sosiri, dupa un drum plin de primejdii.

am sa zambesc acestei ierni, pentru ca astept sa vina vremea cand pot respira linisita si sa ma bucur de o pauza mult asteptata.

pana la iarna, va invit la o cafea decofeinizata (pentru mine), la scoala a treia cafea.

base dovedeste ca se poate. in noiembrie cand ne va chema sa curatam tara de corupti, va avea dovezi solide: actuala guvernare – 1 ministru la 2 ministere.

so, intrebarea este de ce sunt atat de multi demnitari, daca se poate si cu mai putini?

mihai dobrovolschi a lansat la radio guerilla o serie de audio book-uri intitulate invatamintele iubirii. astazi, la guerilla concurs: premiul un audio book – invataturile iubirii. intrebarea concursului: cum se chema zeul iubirii la romani?

guess what? vreo 3 oameni au sunat fara sa stie.  mereu mi s-a parut chestia cu audienta o mare gogomanie si dovada: chiar este. toti publisherii se lauda cu audienta: cititorii/ascultatorii/telespectatorii lor sunt destepti, au venituri peste medie, sunt extraordinar de cool si de misto, sunt rasati, sunt geniali si cresc ca fat frumos: cat altii in 10 ani.

radio guerilla e facut de niste oameni destepti, dar ca mai toate radiourile ascultat si de inepti.

p.s. zeul iubirii la romani se chema amor sau cupidon, pe mama lui o chema venera sau venus.

la greci se chema eros, pe mama lui afrodita.

despre invataturile iubirii aici

pe nobelprize.org este un sondaj. daca am citit sau nu ceva de herta muller. raspunsurile pana acum: 8% da, 92% nu.

mi se pare foarte trist ca bcu are in continuare program de vacanta. sa fie criza sau pur si simplu nu sunt musterii la citit?

la mine in geanta este haos mare. niciodata nu gasesc nimic din ce mi-ar trebui si mereu cand trebuie sa deschid usa, bomban si injur printre dinti in incercarea de a gasi mai repede cheile alea. sfarsesc prin a rasturna geanta pe holul blocului si repede, repede adun totul la loc, sa nu ma prinda honey in flagrant delict de dezordine totala evident, o sa o patesc odata, am sa las in mijlocul holului vreun inel, sau telefonul sau mai stiu eu ce am prin geanta

cum spuneam: toate se aduna intr-o dezordine desavarsita, intr-un babel absolut. mare parte din haos vine de la faptul ca am multe postit-uri. dar multe, de fiecare data cand vreau sa nu uit ceva, pac, scriu pe un postit si il var in geanta, alaturi de multe alte lucruri utile si inutile. ironic, postit-urile ar trebui sa imi ordoneze viata, dar se pare ca abuzul nu inseamna exces de ordine, ci exces de dezordine.

pe langa postit-uri am multe pixuri si creioane, ca o vesnica studenta ce sunt. and guess what? le gasesc atunci cand am nevoie? neah! dupa cum va spuneam – la mine in geanta se gasesc de toate si nimic.