Silvia Tuvene. Muza

am vazut filmul de curand pe hbo. il ratasem pe marile ecrane. il recomand calduros tuturor celor care nu l-au vazut. subtil si inteligent.

oare de ce nu se mai fac filme bune? am observat asta de ceva vreme. ultimul film vazut despre care pot spune ca mi-a atras atentia in mod fericit este stardust.

astept cu nerabdare sa vad elizabeth, the golden age si american gangster.

astazi, pe calea victoriei, in timp ce ma grabeam sa nu intarzii la serviciu, am gasit un catelus, mititel si dragalas. era atat de frig, incat nu mi-a venit sa il las chiar acolo. nu prea i-a placut cu liftul, dar in redactie parea in largul lui. evident, a trebuit sa il duc unde l-am gasit. dar, noroc de el, i-am gasit si o mama adoptiva nice doggy!

cand stii ca e timpul sa renunti? oamenii isi fac un obicei de a se incapatana. se incapataneaza/ambitioneaza sa investeasca timp in afaceri paguboase, sa asculte sfaturi cretine, sa ajute anumite persoane, sa nu renunte. daca renunti e de rau. inseamna ca nu stii sa lupti pentru ce vrei. doar nu degeaba se spune ca daca vrei ceva cu adevarat poti.

un moment la fel de bun ca altul sa renunti ar fi acum. sa renunti cat mai ai vise pe care le poti pierde. dupa… nu mai are nici un rost sa renunti.

fiecare generatie vrea sa fie altfel, de fapt starea de altfel nu este caracteristica doar la nivel de generatie, este valabila si la nivel de comunitate si evident la nivel de individ.

modernismul a consacrat conceputul de nou. orice scria, sculpta, compunea, trebuia sa fie ceva nou, ceva ce nu mai fusese facut inainte. malevich a pictat o panza in intregime in alb. some work of art, ha? a fost un pionierat.

formele de arta inalta isi gasesc expresia cotidian sub forma kitch-ului. sunt sigura ca exista o multime de oameni care au prin casa galle-uri sau chinezarii fara valoare sau care folosesc parfumuri contrafacute (nu ca parfumurile sunt o expresie a artei inalte)… exemplele pot continua la nesfarsit.

sunt de accord cu originalitate si cu ideea de unic, desi nimic nu este cu adevarat unic sau cu adevarat original. insa, nimic nu este mai rasuflat decat “originalitatea copycat” cu impresia de “originalitate absoluta”. urasc expresiile, ideile, moda, stilurile de viata “originale” care se propaga cu viteza luminii transformandu-se in catacreze imediat. prefer drumul batut. prefer drumul batut, dar mereu valabil. masura medievala era aurea mediocritas. nu este vorba de mediocritate, ci de calea de mijloc. o recomand celor care vor sa fie “altfel” si nu le reuseste.

au mai ramas doar trei zile pana la daramarea zidului indiferentei

sub sloganul cand tu iti pierzi controlul, celalalt isi poate pierde viata fundatia sensiblu a organizat anul acesta o noua campanie care lupta impotriva violentei de gen.
pe site-ul fundatiei apar niste date cutremuratoare: in perioada ianuarie 2004 – septembrie 2007, au fost inregistrate 33.730 cazuri de violenta in familie in romania, provocad moartea a 224 de femei.

astazi, in timp ce imi turnam cafea in ceasca (ok, ok, e de fapt o cana mare, pe care o reumplu de vreo 4 ori pe zi) it struck me: cat de tare este cafeaua la bureau. oare de ce? mi-am dat seama ca prin toate bureau-urile in care am lucrat cafeaua era de nabaut. aici o indoi cu apa de “la fantana”. jesus! how low!
mi-e dor sa beau o cafea buna, nu am mai baut cafea cu placere de multa vreme. probabil ca este timpul sa renunt la cafea for good.
p.s. tot pe firul inlantuirilor logice, mi-am dat seama ca cei de la birourile din bruxelles beau o cafea si mai rea ca noi, i.e. e slaba.

pe netcamp.ro era mentionat faptul ca inregistrarea participantilor se face incepand cu ora 8 a.m., pentru ca toata tarasenia incepe la ora 9.00 trecute fix. well, needless to say, s-a intarziat; pe la ora 10.00 s-a urnit totul. fie si asa.

printre vorbitori managing partner-ul de la Kondiment Conversion, nimeni altul decat primul meu coleg de banca din clasa I primara. it’s a small, small world

poze si detalii despre conferinta gasiti pe zoso.ro