Silvia Tuvene. Muza

după 25 de ani, larry king pleacă de la CNN. ştirea aici

duşul este instituţia supremă a civilizaţiei, iar eu abuzez de acest drept, făcând multă risipă de apă, dar compensând în timpul alocat duşului. găsiţi aici motive pentru a face un duş.

ce-i drept, dacă aş mai avea şi un astfel de motiv, aş locui în duş

o vorbă spusă de un mega idiot, de unde şi vorba asta compet insipidă, dar repetată cu obstinaţie ca orice vorbă tâmpită, încă mă bântuie. dimpotrivă, eu cred că  unii pot fi geniali sau deloc. oamenilor care pot face lucruri extraordinare nu li se pot cere lucruri banale, pentru că nu sunt capabili să le facă. evident dacă poţi urca 2500 de metri, vei putea urca şi 500 de metri fără nici o problemă, dar vei vrea mereu să urci la 2500, nu să te mulţumeşti cu 500.

numai oamenii mediocrii, aşa cum e emitentul vorbelor acestora eminente, pot mai puţin, pentru simplul motiv că nu pot de fapt nimic.

încă nu am înţeles de ce dragostea ar fi un bonsai, dar hei, love can be anything am cetitără în cam 10 minute noua carte a lui alice năstase. de la noi suntem zeiţe la dragostea e un bonsai e un drum egal, ceea ce în scris se traduce  în talent stătut pe loc, adică from bad to worse. ceea ce mi se pare interesant e că a scos o carte pe hârtie. ar fi fost mult mai simplu să nu se obosească şi să lanseze o carte electronicp. dar nu, a lansat un format livre de poche scris cu font 14 la un rând jumate,  ceea ce e doar esenţă diluată, nu o carte în sine. oare o broşurică nu ar fi fost mai bună? cititoarele nu vor fi pierdut nimic, sunt doar aceleaşi teme şi temeri reluate din noi suntem zeiţe. ergo, autoarea a rămas eterna victimă a eternilor boi.

aş vrea să inchiriez filme. înainte era hmf. dar acum eu nu ştiu nici un loc de unde să închiriezi filme ok. muvix.ro nu are ce vreau eu, căci am căutat deja. la diverta nu prea aş vrea, pentru că îi urăsc din principiu. întrebarea e: mai există locuri de unde poţi închiria filme?

sper să fie, ca să nu trebuiască să ajung la diverta

femeile vor să fie aranjate şi dichisite şi cum or mai vrea ele să fie. şi în vrutul ăsta se investesc o mulţime de bani, timp, răbdare şi muuuulte lacrimi dacă lucrurile nu ies cum trebuie. fiecare femeie are o armată de înfumuseţatoare: una o tunde, alta se ocupă de trebile delicate ale cosmeticii, altă îi îngrijeşte unghiile, de la picioare şi de la mâini.
toate aceste personaje care ar trebui să facă viaţa femeilor mai frumoasă au păreri puţine şi fixe. nu generalizez, doar că sunt într-un moment în care aş vrea să le împuşc pe toate.

sâmbătă m-am tuns, la o tipă pe care de altfel o cunosc demult, dar surprise … n-avea chef, ergo şi eu arăt azi fără chef, cu o tunsoare căreia îi lipseşte spark-ul. am plătit un purcoi de bani ca să arăt ca un pămătuf. şi de-ar fi aşa de greu să mă tundă cineva … am părut de 4 cm, tre să îl facă de 2 cm.  să zicem că mai pot trăi cu o tunsoare anostă, dar ce te faci când pedicurista intră în degetale tale ca în brânză? deşi tu îi explici frumos că nu e nevoie să te însângereze, că eşti un suflet sensibil şi ai degete pe măsura sufletului, şi ele sensibile, şi că odată deranjate ele se vor îmbolnăvi şi umfla  şi te vor împiedica să te încalţi şi să mergi normal.

ei bine, nu prea ai ce naiba să te faci. răul e făcut, degetele însângerate, iar tu indispusă. eu am luat o mare şi înţeleaptă deciziune: voi urma cursuri de tusăreală şi manicură/pedicură.  nimeni nu  mă va mai face să îmi cheltuiesc banii degeaba sau pe mutilări. dixit!

astăzi a fost o zi de muncă pierdută. de obocei bcu este locul unde lucrez cel mai bine. acum a trecut şi nebunia sesiunii, toată puştimea s-a retras prin urbele de origine, astfel încât să pot citi liniştită şi scrie aşijderea. dacă ai ce ceti. am aşteptat astăzi 3 ore o carte, care apărea ca disponibilă, ca să aflu că de fapt nu era disponibilă, că va mai dura până va deveni disponibilă cu adevărat.
abonamentul la slavic and east european studies deşi ar trebui să fie activ, se pare că totuşi nu este.
dacă m-a văzut cineva pe stradă mormăind şi boscorodind diverse, … iată şi motivul.

astăzi m-am trezit cu vorbe de întelepte. cum am primit acuze că sunt un om neserios, vin să precizez că mai rău decât neseriozitatea, este prea multă seriozitate. în felul ăsta ajungi să nu mai vezi pădurea de copaci.

somnoroasă, mă duc în bucatarie să fac o cafea (vorba fie, mai multe cafele), mă mai învârt, prepar micul dejun şi îmi vine mie idea că ar fi tare bun dacă aş pregăti fidea cu lapte, servita cald cu unt. mă întorc la frigider, scot o noua cutie de lapte, mă căznesc să o deschid şi zbang. guess what? evident, am scăpat cutia pe jos. in doing so am împroşcat tot ce era de împroşcat. boscorodind şi boscorodindu-mă, m-a lovit revelaţia. don’t cry over spilt milk. de plâns nu am plans, dar … dacă aş fi obţinut laptele direct de la sursă (muls vaca), cred că m-ar fi încercat nişte lacrimi.

is it just me, or yahoo mail is not working since 6 am today?

p.s. finally a revenit pe la 8.15 am