Silvia Tuvene. Muza

CASTANA

din ghimpii amintirii Trecutul l-am cules

ion pilat

așa îți dai seama cât de aproape este strada de tine și cum orice zgomot de ajunge. mie nu imi displac oamenii ășitia care aduna fiare vechi, îmi închipui câte strigăte ca astea trebuie să fi fost în oraș acum 80 de ani, îmbiindu-te să cumperi bragă, sau legume, sau lapte, sau mai stiu eu ce.

revăzut sliding doors cu plăcere, căci gwyneth paltrow în perioada anilor ’90 a fost una dintre actrițele mele preferate.

cred că măcar o dată ne-am întrebat cum ar fi fost dacă: făceam la stânga în loc de dreapta, sau cunoșteam pe x în loc de y, sau luam trenul cu o oră mai devreme?

De notat și o pastilă înțeleaptă/simpatică:

Gerry, I’m a woman! We don’t say what we WANT! But we reserve the right to get pissed off if we don’t get it. That’s what makes us so fascinating! 

ajung lată, obosită, cărând de laptop, de cărți, de papornițe și poșetă pe scări în sus. intru în sala de lectură, îmi las cafeaua, dau permisul, custodele mă interpelează:

- vă rog să nu mai beți cafea în sală! v-am văzut și ieri, dar am zis că nu veniți des. văd că insistați să veniți!

da, insist să vin că am de pregătit referate, da, beau cafea, că așa stă eu trează. nu înțeleg de ce nu pot bea o amărâtă de cafea, nu consult documente rare pe care aș putea să le distrug vărsând cafeaua pe ele. nu înteleg de ce e ok să bei cola, dar nu cafea!

răspuns prompt: cafeua dă un exemplu negativ studenților!  culmea! nu înțeleg cum e ok ca bibliotecarii să vorbească între ei, pe ton ridicat despre permanentat, borcane, recipiente, cosmetice, să le sune telefonul, dând desigur un exemplu foarte bun studenților prin toate astea, și o amărâtă de cafea, îi învață pe studenți să se comporte urât, în mod negativ.

și culmea e că, insist să vin la bibliotecă, ce e disfuncțional în mine de tot insist?

astă mă întreb și eu? de ce naiba mai insist să mă duc într-o bibliotecă în care lipsesc cărti esențiale, în care volumele pe care le iei la împrumut sunt atât de prost legate încât ajungi acasa și trebuie să le lipești tu, în care soluția academică la lipsa de fonduri este să fotocopiezi cărti, să le pui la raft, dar cercetătorul să aibă surpriza să afle că volumul nu a fost fotocopiat în întregime.

o cafea strică tot acest univers academic perfect, serios și funcțional. o cafea!