Silvia Tuvene. Muza

cum și ce este libertatea? e un sentiment prost înteles în societatea românească și prost exercitat. în lipsa unor înregimentări și a unor norme, libertatea adevărată nu poate exista.

când trăiești sentimentul libertății îți dai seama că este o atitudine amestecată de politețe, can’t be bothered și cunoașterea responsabilităților și a drepturilor pe care le ai ca cetățean într-o societate democratică. să te îmbraci cum simți (bine, rău), să faci ce simți (să stai pe iarbă în parc, să cânți la cimpoi…) și mai ales să nu te simți pedepsit sau îngrădit.

e un sentiment uluitor, iar odată ce l-ai „remarcat” e atât de greu să admiți că acasă la tine nu ai parte de el.

lenea de duminică dimineața este legitimă, biblioteca deschide la 12 pm, astfel că îmi permit… până pregătesc laptop, cărți, sanviș, prima cafea a zilei, s-a făcut 11.30.  cu toate desagele, gențile în ordine, cobor să îmi iau cappuccino to go de la costa, și încet, încet o iau spre bibliotecă. între timp vremea s-a făcut frumoasă. în campus este o lumină verde, filtrată prin frunzele copacilor. atât de mult verde cred că marele talent pe care îl au culturile anglo-saxone este crearea și transformarea spațiului public. grădinile englezești și americane sunt făcute după o rețetă care pe mine mă uimește prin rezultat. bine îngrijite,  fără ostentație, bogate în flori și copaci înalți. e greu să nu fi leneș duminica, mai ales că verdele te îmbie la stat și băut cappuccino pe bancă. în felul ăsta uiți și de ce ai plecat din casa

sunt un cititor aproape profesionist. las la o parte toate argumentele sentimentale despre tactilul pe care îl implică o carte de hârtie, despre mirosul de carte nouă, despre cum o poți citi și mâzgăli în același timp, pentru că o carte înseamnă informație. cum obțin informația sau sub ce formă vine ea, e mai puțin relevant. dacă s-ar face ediții electronice ale cărților vechi și prăfuite care îmi provoacă alergii peste alergii, aș fi cea mai fericită.

după ce am colindat 2 continente, am ajuns la concluizia că ebook reader-ul prefect nu există. în opinia mea este un mix intre kindle de la amazon, nook de la barnes and noble și sony touch edition de la sony.
kindle este enervant ca nu are touch deloc, e agasant, pentru mine e un mare dezavantaj și tranziția de la cartea de hârtie la kindle mi se pare aproape imposibilă. deși are avantajele lui deloc de neglijat (ușor, livrabil în ro, no glare).

nook este prea us based. conexiunea 3 g nu merge in afara us, deci e big no no. ce îmi place la nook este că meniul este touch. deși nu poți ‘răsfoi’ cartea, cel puțin nu ai o tastatură fixă ca la kindle.

touch edition sony părea cel mai minunat ereader (e desigur, cum îi spune și numele, touch ereader),  până când mi-am dat seama că nu are conexiune, nici 3g și nici wi-fi. fatalitate!

careva a testat/încercat vreun ebook reader simpatic?