Silvia Tuvene. Muza

am fost aseara in chelsea si astazi in the harp. in chelsea am revenit dupa o lunga absenta si a fost placut. nu era imbulzeala si nebuneala specifica serilor de sambata, chiar reconfortant. in the harp usor dezamagitor. o fatuca ce nu era in stare sa isi noteze comanda, serviciul execrabil, inchis la etaj. pacat! era o atmosfera de invidiat in alte dati.

Pune-ma ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe bratul tau;
caci dragostea e mai tare ca moartea,
si gelozia este neinduplecata ca locuinta mortilor

am inceput sa citesc de curand nadine gordimer: the pickup. tehnica narativa este foarte interesanta, nici actiunea nu e mai prejos. va tin la curent. iar am luat prostul obicei sa citesc mai multe carti in paralel. acum ma delectez cu nadine gordimer: the pickup, julia kristeva: moarte la bizant, ion vinea: venin de mai, pascal bruckner: euforia perpetua, amin maalouf: primul secol dupa beatrice

saptamana asta am fost la internetics. cum sunt in industrie oarecum tangential, nu prea m-a interesat cine a castigat, cum, de ce au castigat. dar ca de obicei bascalie, proasta organizare si balcanism cat cuprinde. dar ce nu face lumea pentru ierarhizare si pentru recunoasterea in ochii celorlalti? existam in baza organizarilor si a ierarhiilor pe care le construim, ne certificam existenta in virtutea ideologiilor pe care le adoptam si a ceremoniilor pe care acestea le implica. ce am vazut la internetics a fost o ideologie ‘dictatoriala’. fiind singurul eveniment unde agentiile isi pot ‘parada’ creatiile, atunci e normal sa se intample ce se intampla de obicei la internetics. cred ca oamenii din PR, publicitate si alte cuvinte care incep cu p uita de bunul simt si de simtul comun.

domnilor, vreti ca femeile sa se imbrace frumos (fuste scurte, decolteuri), sa poarte tocuri, sa nu comenteze, sa fie niste papusi umblatoare fara idei si fara personalitate. hai sa facem un pact! voi reparati strazile (caci asta se astepata de la voi) si noi o sa umblam cat se poate de elegante (tocuri mari, fuste mici). ce ziceti?

nu sunt o persoana superstitioasa, dar zilele de marti incep sa devina mici dezastre saptamanale adaugate celor deja existente: traficul de luni dimineata, imbulzeala de prin localuri de vineri & sambata seara. astazi m-am agitat ce m-am agitat incercand sa ordonez diverse chestii, am sunat pentru a nu stiu cata oara la ambasada primind acelasi raspuns impasibil.

tanti: sunteti pe lista de pe net?
eu: nu, dar a trecut ceva vreme, poate ar trebui sa mai adaug niste acte la dosar sau …
tanti: nu sunteti pe net, nu avem ce sa va comunicam. la revedere! klak telefonul
eu: (imi musc buza in mod elegant)

si ziua a continuat. o intalnire care s-a amanat pentru vreo 5 ani, sora mea pleaca in america (nu e ceva rau, dar … nu o sa o vad pentru cine stie cat) si nu am putut sa ma duc sa o vad, pentru ca aveam deja un program (care s-a anulat). mai e si dezastrul cu match-ul de fotbal si o alta intalnire care a aparut pe neasteptate si a fost amanata pe maine, desi am specificat clar ca maine NU se poate.

incep sa urasc zilele de marti, sunt hidoase. au sunete africate si parca se incapataneaza sa iti ia toata energia.

singurul loc din mall vitan unde nu te calca literalmente lumea in picioare este diverta, sectiunea de librarie. este de departe cea mai saraca librarie din bucuresti pe care o frecventez, dar … in lipsa de altceva mai bun merge si asta. am gasit o trufanda: jose saramago pluta de piatra. a meritat cu varf si indesat osteneala de a ma duce in mall duminica

i used to be an ardent cinema goer. am incetat la un moment dat, cum am incetat sa fac multe dintre lucrurile care imi placeau. motivele? varii. unul dintre ele este ca nu mai ajung la cinema, altul este ca filmele ajunsesera sa ma deprime. acum ma deprima doar ambientul, ajung sa vad filmele la mall. ultima data am vazut You, Me and Dupree foarte nostim, recomand calduros!

spre mirarea exista oameni care s-au deprimat vazand filmul the devil wears prada. si motivele, marturisesc, m-au surprins peste poate. este ca anne hathway e deprimanta rau de tot cu atatea si atatea costume… a luat-o lumea razna, or what?