Silvia Tuvene. Muza

if it works, … yeah, i know, don’t fix it. dar am citit astazi pe net un mic twist la zicala asta if it works, it’s obsolete. secolul vitezei, deh!

era o toamna mai mult cenusie decat cenusie in bucuresti septembie 2007, iar eu ma pregateam de examene. era toamna in care telefonul meu era in orange service, toamna in care auzeam picaturile de ploaie cazand pe asfalt noaptea si nu doar in inaltul cerului, era toamna in care basescu s-a operat de tiroida si s-a dovedit din nou rasito-calamburist, toamna in care ministri de finante ai tarilor europene s-au adunat in portugalia si toamna in care codurile portocaliu si galben se aprindeau ingrijorator pe harta romaniei semanand panica printre conationali.

era toamna micilor si marilor prosti. doar nu era ca taman toamna sa iasa de la rampa. era toamna in care marii prosti, detinatorii unor site-uri decente se incapatanau sa le strice.

era toamna in care strada doamnei a devenit strada pe care am sarutat-o prima data pe mimi strada pe care mergeam la scoala si toamna in care strainii veniti in bucuresti raspundeau la intrebarea “do you like bucharest?” “ahh… no… i dislike…not really like” (you get the picture – ce voia sa zica nenea, caci de un nene era vorba, un nene cu ochelari nesimtiti dior, dar care parca nu merita santierul interminabil de pe lipscani. il intervievau chiar pe strada doamnei, unde cineva pentru prima oara a sarutat-o pe mimi unde cineva mergea pe acolo la scoala).
era toamna in care aveam balerini si ciorapi inflorati. era o toamna dulce amaruie care promitea multe.

ce fac lately? mi-am luat concediu. fara plata. colaboratorii sunt o specie de prosti, care chiar daca muncesc in fiecare zi, nu au dreptul la concediu, sau mai bine zis au dreptul la concediu fara plata. iar cand muncesc li se retine salariul. concediul nici nici macar nu este concediu, ci o vacanta de studiu. in alta ordine de idei, m-am mutat cu sediul la bcu , unde ma pregatesc mai mult fara spor decat cu spor pentru master. teoria literaturii si multa lingvistica sunt subiectele de pe agenda zilnica. recunosc rusinata ca am uitat mai tot. greu, greu cu invatatul la varste inaintate. oricum, bcu e pestrita. nu ar trebui totusi, cu riscul de a parea usor elitist-discriminatorie, sa nu deschida portile chiar oricui? toti incurca lume ocupa locurile oamenilor care chiar au treaba: mariri, disertatii, examene … mai stiu eu ce.
examenul e pe 17 septembrie. in facultate haos total, dar pentru prima data in viata mea am intalnit o secretara calma, pacat ca iti furnizeaza info anapoda, in rest … wow! nu tipa, nu te invita afara, e amabila.

la drept aceeasi nesimtire dintotdeauna. la ora 9 dimineata administratia este deja cu capsa pusa. e drept ca nu e tocmai cel mai tare job, dar ce vina am eu? eu ma duc sa platesc taxe (they’re robbing me blind 150 RON pentru inscrierea la facultate/master).

pe lista de bibliografie pentru admitere a mai aparut o carte, care nu este de gasit pe nicaieri. de ce ma mir? studiul nu e un lucru simplu – tre sa te bati pana si cu libraresele ca sa obtii o farama de info.

citesc, pentru relaxare, Mircea Vasilescu: Europa dumitale. articolele din Dilema nu sunt organizate cronologic, ci tematic. Oranduite astfel imi dau parca o alta intelegere a lucrurilor. de ce nu e si la noi ca la ei?” eu cred ca din cauza lipsei de educatie.