Silvia Tuvene. Muza

Before I loved you, Love, nothing was my own;
I wavered through the streets, among objects:
nothing mattered or had a name:
the world was made of air, which waited.

I knew rooms full of ashes,
tunnels where the moon lived,
rough warehouses that growled Get lost,
questions that insisted in the sand.

Everything was empty, dead, mute,
fallen, abandoned, and decayed:
inconceivably alien, it all

belonged to someone else-to no one:
till your beauty and your poverty
filled the autumn plentiful with gifts.

I do not love you as if you were salt-rose, or topaz,
or the arrow of carnations the fire shoots off.
I love you as certain dark things are to be loved,
in secret, between the shadow and the soul.

I love you as the plant that never blooms
but carries in itself the light of hidden flowers;
thanks to your love a certain solid fragrance,
risen from the earth, lives darkly in my body.

I love you without knowing how, or when, or from where.
I love you straightforwardly, without complexities or pride;
so I love you because I know no other way

than this: where I does not exist, nor you,
so close that your hand on my chest is my hand,
so close that your eyes close as I fall asleep

citesc de zor in ultima vreme lucrari despre evul mediu si citesc pentru propria mea placere antonio gala la pasion turca. in rest cursul despre romanul arab m-a convins ca de unde nu-i nici dumnezeu nu cere, asa ca …au facut prezenta obligatorie. nimeni nu vrea sa aiba o sala goala. oricum am mai aflat ceva: nu ai voie sa impui concepte ca modernism, postmodernism romanului arab. lumea te priveste cu o susceptibilitate iesita din comun care ma tintuieste locului. este vorba de literatura si nu de chestii politice sau patriotice. imi pare rau ca intelectualitatea este prima sa nu faca un pas in dialogul cultural intre cultura iudeo-crestina si cea araba.

am citit ieri pe nerasuflate leon africanul. era o carte in romana, dupa atata timp am citit-o fara sa ma misc si aproape cu respiratia taiata. un roman tradus in romana, nici macar de un autor roman (cred ca mi-e dor de romania ).
romanul este impresionat prin descrierea diferitelor medii prin care trece personajul, dar firul epic si aventuros au un aer vadit de demonstratie. leon, personajul principal, este un exponet al lumii medievale sau al lumii moderne. o lume multipla, o lume a religiozitatii si nu o lume a crestinatatii sau a islamului. ideea soartei schimbatoare, a vietii sub forma unei mari calatorii este prezenta la fiecare pagina, poate chiar prea insistent. in ciuda lipsei de personalitate pe care personajul o manifesta in cateva episoade, romanul ramane o lectura placuta.

nu pot dormi. in schimb mi-e foarte sete, beau apa de fiecare data cand ma foiesc de pe o parte pe alta; beau apa in cantitati exagerate, mai ales noaptea.
sunt atat de insomniaca incat citesc presa romaneasca. ma distreaza cum d-na udrea povesteste despre clauze de confidentialitate. clauza de confidentialitate e ceva mai mult decat sa tii secret de unde ti-ai luat ultima geanta versace. de asemenea daca nu-i regina angliei, ar fi politicos si de bun simt sa nu afiseze cu atata nonsalanta banii contribuabililor.

intr-o buna dimineata m-am trezit cu chef de citit poeti mistici in spaniola. da, am pofte din cele mai ciudate. la pofta cu poetii mistici se adauga si o pofta nebuna de a manca branza de care mancam cand eram copila; nu mai stiu exact cum se numeste, dar stiu ca bunicii mei o pastrau intr-o putina si era sfaramicioasa.

revenind la misticii, am citit san juan de la cruz si intr-adevar cred ca este cea mai frumoasa expresie artistica in castallana pe care am citit-o pana acum.

mi Amado las montañas,
los valles solitarios nemorosos,
las ínsulas extrañas,
los ríos sonorosos,
el silbo de los aires amorosos,

la noche sosegada
en par de los levantes de la aurora,
la música callada,
la soledad sonora,
la cena que recrea y enamora.

am incercat sa gasesc si o traducere in engleza, dar este atat de diferita si pierde atat de mult din bogatia expresiei incat … am renuntat.

sa fim cat se poate de scrupulosi si academici in nihilismul nostru zilnic.

believe it or not citesc biblia. lectura obligatorie pentru cursul de curente religioase. in rest mi-e dor sa citesc carti in romana, mi-e dor de fapt de cartile mele, de adnotarile mele. azi aveam chef sa citesc blaga: izvorul noptii. slava domnului ca exista internet.

frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

am recitit kir ianulea si m-am bucurat de lectura ca un copil. cand vin in tara o sa imi iau caragiale cu mine.

mai am si lecturi obligatorii care merg cam anevoios michael walzer: tratado sobre la tolerancia.

am inceput anul cat se poate de bine, dar azi trebuia sa incep cu certurile. prima pe anul asta e cu aia de la telefonica evident, au incurcat borcanele din nou. dupa ce am stat jumatate de ora in telefon tanti ma intreaba foarte senina daca vreau sa depun o plangere ca sa mi se returneze banii facturati in plus. duhhhh! doar nu o sunasem sa o intreb de sanatate. cert e ca ma asteapta o cearta in fiecare luna. ieri, ii spuneam unei colege pocinogul cu ei:

ea (e din italia): mama mia, silvia!!! unos cabrones (ticalosi)

mi-a povestit de-a fir a par cum ea are internet de 2 ani de cand e in tarragona si ca in fiecare luna se cearta cu ei, cand ea e plecata se cearta colega de apartament. vestea nu mi-a picat prea bine, dar vorba spaniolilor: es lo que hay (asta e!)

ca toti altii si taragonezii sunt cuprinsi de febra cumparaturilor. de pe 6 ian au inceput reducerile si lumea se calca in picioare prin magazine. sora mea care e in ny imi spune acelasi lucru, doar ca la ei reducerile sunt mai dese (de fiecare sarbatoare importanta) si lumea nu se imbulzeste chiar atat de rau, dar … se resimte aglomeratia.

tot de inceput de an am inceput sa lucrez, mai greu, mai fara chef, dar am inceput sa lucrez. o sa pregatesc si o sa ma gandesc la organizarea unui seminar. o sa dureze cam 10 luni, asa ca in nov 2007 o sa fie gata, in cel mai idealistic mod cu putinta. apoi trebuie sa incep a traduce diferite chestii pentru pagina masterului, care este cum nu se poate mai trista, dar nu as zice despre spaniolii ca sunt extrem de imaginativi sau practici cand vine vorba de web and web related stuff.

la scoala toate bune si frumoase. mai aflu si eu in fiecare zi chestii noi. de pilda sistemul de notare in spania care este un dezastru. eu ca student nu stiu ce note am pana la sfarsitul anului, nu am dreptul sa imi maresc nota si nu stiu de la inceputul cursului ce am de rezolvat sau de pregatit pentru cursul respectiv. temele si proiectele se dau posterior cursului fara un termen limita precis, dupa care iti cade un mail din ceruri si iti spune: el trabajo X se entrega hoy (deadline-ul pentru lucrarea X este astazi)

acum studiez curente religioase (religii monoteiste). am fost surprinsa sa vad ca lumea habar nu are de religie cel putin crestinii prea putin. proful a intrebat-o pe italianca de la mine din clasa ce religie are: crestina, musulmana, daca e agnostica…? a ridicat din umeri, nu era nimic. proful m-a felicitat pentru ca stiam multe despre crestinism si filozofie crestina. o colega de clasa m-a intrebat (catolica) ce se intampla dupa inviere? ne intoarcem pe pamant? nu stia nici de iad, nici de rai, nici de purgatoriu. o mare lipsa din punctul meu de vedere, pana la urma vrem sau nu religia iudeo-crestina a format europa de astazi si ii datoram macar daca nu credinta, cel putin datoria de a studia filozofia sau a citi cateva randuri din biblie, macar de curiozitate.

mi-era dor de poezie victoriana; mi-am adus aminte de pitar mos cu salile de curs atat de mici si porumbeii aia enervanti de pe sarmele de telegraf si de biblioteca cel putin ciudata de la subsol. pacat ca citesc mult mai putin acum.

“Beloved, thou hast brought me many flowers
Plucked in the garden, all the summer through,
And winter, and it seemed as if they grew
In this close room, nor missed the sun and showers.”

citind poezie victoriana mi s-a facut dor de keats

“A thing of beauty is a joy for ever:
Its loveliness increases; it will never
Pass into nothingness”