Silvia Tuvene. Muza

gaseam aproape intreaga colectie de opere somerset maugham pe rafturile inghesuite de la british council. mereu mi s-a parut prea descriptiv si greoi si frustrant de sugestiv pentru gusturile mele. sa citesc un roman de somerset maugham parea cu alergatul in parc, la sfarsit mi se parea ca efortul intelectual se transpunea si asupra muschilor mei.

filmul a fost insa bine facut de la costume, la muzica, la alegerea actorilor. il recomand calduros

am vazut babel. cam dezamagitor, ma asteptam sa fie mult mai bun. povestea din punct de vedere epic nu prea se leaga. idee interesanta oricum. mi-a deschis apetitul sa citesc mai mult despre lumea antica si mituri. mi-e dor sa deschid carti, sa merg la cine la sala elvire popesco.

filmele sunt toate in spaniola . nu sunt subtitrate, sunt dublate. asa ca, pentru ca nu ma mai pot duce la filme, mi-am luat soundtrack-ul de la ultimul pe care l-am vazut in romania.

inainte de a pleca am fost la volver. nu m-a chemat la film nota de pe imdb, desi nu e de desconsiderat, ci o mai veche pasiune pentru almodovar. e foarte adevarat ca dupa la mala educacion totul pare mai mult sugerat decat explicit. desi aceleasi situatii marginale si acelasi gust pentru secrete grele creeaza o atmosfera specifica lui almodovar (care pare ca s-a mai cumintit).
muza lui almodovar m-a fermecat ca de obicei. intotdeauna mi-a placut sa ma duc singura la film, totusi bine accompaniata mi se pare un rasfat pe care il primesc oricand.

de fiecare data cand sunt fericita nu prea scriu. viata ma cucereste de fiecare data, adun senzatii, trairi pe care sa le asez altcandva pe hartie. tot din categoria bitter-sweet am vazut de curand original sin. nu un film de referinta, dar interioarele coloniale si costumele merita atentie. si in afara de asta cine poate rezista unei replici And no matter the price, you cannot walk away from love. chiar sunt o incurabila romantica

am vazut in sfarsit the lost city. singurul lucru bun au fost costumele, cu adevarat elegante si rafinate. oarecum dezamagita, m-am intors la un old favourite chicago. este de departe cea mai buna comedie plus ca imi aminteste de cel mai frumos octombrie trait de mine

i used to be an ardent cinema goer. am incetat la un moment dat, cum am incetat sa fac multe dintre lucrurile care imi placeau. motivele? varii. unul dintre ele este ca nu mai ajung la cinema, altul este ca filmele ajunsesera sa ma deprime. acum ma deprima doar ambientul, ajung sa vad filmele la mall. ultima data am vazut You, Me and Dupree foarte nostim, recomand calduros!

am fost vineri la diavolul de imbraca de la prada. cartea facuse oaresce valva, un bestseller cu al carui personaj se identificau toti subalternii cu sefi de cosmar. filmul s-a dovedit a fi o comedie spumoasa, deconectant cumva. dar cum regula no 1 a dramaturgiei este ca orice coemdie reusita are un fond tragic, si ca orice tragedie reusita este plina de umor, situatia se rastoarna putin. cred ca in ultima instanta este un film despre elite, despre o elita minoritara care impune gustul ei unui public mai larg si despre singuratatea absoluta a acestor elite.
in shimb, cinema goers, always a disappointment! am avut parte de o critica cinematografica pe tot parcursul filmului. macar daca ar fi fost pertinenta.