de paște

silvia on Apr 13th 2012

Isuse, ca să te urci la Ierusalim de Florii,
Treceai și prin orașul în care eram la școală.
Cum te-așteptau sufletele de copii să vii,
Plângând pe la gazde-n cămăruța goală!

[...]

Toată săptămâna ți-o închinam numai ție
Și patimilor tale minunate,
Dar bătea în noi, ascuns, tainica bucurie
Că toate sunt un joc măreț și tu le birui pe toate.
Joi porneam în cete la pădure,
Să adunăm colțunași și viorele,
Umpleam de chiot și cântec dealurile sure,
Uitând că ești mort și o să te împodobim cu ele:
Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate,
Și printre ele lucea vie, zugrăvită pe icoană
Roșia floare a coastei tale însângerate
Și stropii de sânge picurați din coroană.

[...]

Vineri te prohodeam apoi de-a bine.
Biserica era o slavă de fum și pară,
Vădanele boceau toți morții pe-afară,
Mama mă strângea la piept cu suspine,
Și muream și noi toți cu tine,
Până duminică seară înviam iară:
Tu ca să te urci la cer și să te schimbi la față,
Noi să ne-ntoarcem jinduiți la viață,
La ouă, la miel, la cozonaci
Și la scrânciobul aninant între copaci.

Mângâietorule încununat de spini,
Oricâte amaraciuni am înghițit pe cale,
Mi-s încă stupii sufletului plini
De toată mierea amintirii tale.

V. Voiculescu,    „Isus din copilărie”,  în Poezii, București, Minerva, 1983, vol. 1, pp. 179-180.

Filed in miscellaneous

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply

Comment spam protected by SpamBam