cum ar fi să trăieşti într-o lume perfectă?
silvia on Oct 15th 2010
o lume cu omeni veseli, binedispuşi, bine hrăniţi, îmbrăcaţi după revistă (cum zice maică-mea). o lume care trăieşte şi experimentează cele mai tari chestii: rafting, bungee, paintball, echitaţie – you name it.
o lume care călătoreşte intens, se plimbă prin locuri exotice, sau cel puţin prin nişte locuri interesante, iar dacă nu sunt interesante oamenii aceştia perfecţi care nu varsă pe ei cafele, nu mănâncă urât, nu fac gafe, nu calcă în străchini, fac locurile respective să arate minunat, glorios.
o lume care dă senzaţia că viaţa este un continuu week-end sau o continuă vacanţă.
o lume cu mămici perfecte, cu nişte puşti adorabili, care nu par nici să plângă, nici să nu doarmă nopţile, ţinându-le pe mămicile respective treze şi nici de pampers nu au nevoie.
o lume în care anotimpurile se succed după o lege alta decât cea a naturii, în care iernile pot fi doar frumoase, pline de zăpadă, de activităţi cool – ski sau snowboard, iar verile însorite, fără inundaţii, fără temperaturi la care te topeşti. de toamnă sau de primăvară nu mai spun – flori în culori vii sau tonuri ruginii de vis prin parcuri şi grădini.
o lume cu realizări grandioase – în fiecare zi cineva zâmbeşte, căci va fi absolvit o facultate, un master, a intrat în barou, a trecut cu bine rezidenţiatul.
o lume de festivităţi – surprisingly, în fiecare zi se căsătoreşte cineva, cineva îşi serbează ziua de naştere, botează unul din copiii perfecţi şi fără lacrimă sau throws a party just for fun. cu toate zilele de naştere şi deci logic cu îmbătrânirea iminentă, anii nu par să treacă peste ei.
un loc unde despresiile postnatale, eşecurile, deprimările, sinuciderile, morţii, ratările nu îşi au locul.
un loc luminat, un loc cu verdeaţă, un loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea – şi deşi credeţi că am alunecat pe o pantă mistica, locul ăsta nu e viaţa de apoi cum ati putea crede, ci e chiar facebook.
Filed in miscellaneous