Silvia Tuvene. Muza

Warning! post luuuung

am fost in mini-concediu la mare. minunat, caci a fost un concediu pe care l-am asteptat indelung, plus ca la mare – ar trebui sa fie rezonabil de relaxant. de fapt ce poate fi mai relaxant decat sa nu faci nimic? wrong! la mare faci ceva: te enervezi.

trecand peste faptul ca plaja era murdara, oamenii mitocani, ca nu poti cumpara nici macar un suvenir cu care sa nu iti fie rusine (and i mean it literally), cireasa de pe tort a fost calatoria cu trenul la intoarcere.

ma asez in compartiment cu prietena mea, ne scoatem din traisti cartile si laptopul ne verificam mailul, iar cand ajungem in constanta se suie un cuplu cu 2 copii, unul de 4 ani si unul de 14 ani si o duduie blonda si stupida impreuna cu maica-sa, tot o stupida, impreuna cu odrasla de vreo 4 ani, de departe cea mai enervanta odrasla pe care am vazut-o. bun, se aseaza, ignor faptul ca odrasla cea mare de 14 ani nu are belet si sta asa, mare si bleg aiurea in compartiment. taica-su ii cedeaza locul si se duce pe coridor, nerabdator probabil sa scape de harmalaia conjugala si familiala. ignor faptul ca odraslele erau atat de antipatice, obraznice si nesimtite, ca ar fi meritat cu varf si indesat sa le zic ceva si tac.
not possible! asta e tot ceea ce ii spuneam prietenei mele. copilul fufei blonde era un mostru care tipa si zbiera in toate partile, ii imbrancea pe ceilalti copii pe coridor si plangea de fiecare data cand maica-sa il pleznea fara folos si fara convingere. celalat copil de 4 ani a ras toata mancarea de prin compartiment si tipa cat il tineau rarunchii cand vedea pe fereastra vreun tren. am mentionat ca a fost o calatorie de vreo 5 ore?

anyways, totul a culminat la sfarsitul calatoriei, cand prietena mea care imi imprumutase bloc-notes-ul sa notez ceva se uita sa vada ce am scris si ma intreaba:

magah: de ce ai scris porcaria asta aici?

eu: (mirata) ce porcarie? ma uit si intr-adevar era scrisa o porcarie pe carnet. un scris de copil semianalfabet. o intreb pe mama loazei de 14 ani: recunoasteti scrisul?

mama loazei: nu

eu: copilul dvs de 4 ani stie sa scrie?

mama loazei: nu

eu: deci este celalat copil care a scris

intreb loaza de 14 ani.

loaza mare: (moaca inocento-tampa) nu, nu am scris eu, a venit cineva si s-a asezat pe locul dvs si a scris

eu: (omfffffg!!!!!) pai si de ce nu mi-ai spus? tre sa imi verific si geanta?

el: (cam neconvins…) da…

eu: (de-a dreptul enervata deja) adica, imi sugerezi ca nu numai ai scris in bloc-notes meu, dar mi-ai si luat lucruri din geanta???

el: nu …

eu: de ce ai scris ce ai scris?

loaza mare: am citit in carnetelul dumneavoastra niste lucruri in engleza pe care le-am inteles

eu (nedumirita): totusi de ce ai citit in bloc notes-ul meu?

loaza mare: pentru ca ati spus ceva rau despre fratele meu (cel care a mancat mancarea intregului compartiment)

eu: ce am zis rau? (gandindu-ma la cate m-am abtinut sa nu spun)

el: ati spus ceva de genul “vedea-te-as manusi”
e adevarat ca mentionasem prietenei mele ca scena din tren seamana foarte mult cu scena din bubico, iar in ignoranta lui loaza mare sustinea ca era din domnul goe.
conversatia se incheie cu mine si prietena mea complet dezgustate de cat de idioti sunt si copiii si parintii laolalta, iar apoi cand credeam ca le-am auzit pe toate si nu se mai poate sa mai aud ceva mai rau de atat, mama loazei proclama ca fiul ei este naiv, ca doamna blonda (mama celuilalt monstru) l-a pus sa scrie.

in tot timpul in care i-am tinut morala junelui ca badarania lui nu e tocmai una acceptabila, maica-sa nu a schitat un gest. dupa ce a simtit ca ar trebui sa ii fie rusine i-a soptit printre dinti ca mai bine nu recunostea ignobila fapta, dupa care a reflectat si a zis ca totusi nu se cade sa faci d-astea in tren si a revenit cu replica naivitatii.

oribil! asta este cuvantul care descrie cel mai bine situatia. ar fi excelent sa se faca vagoane cu sau fara copiii, cum sunt cele de fumatori si nefumatori. astfel nu as fi obligata sa socializez cu toti parintii care habar nu au sa-si creasca odraslele si care habar nu au ce inseamna sa fii parinte. astfel nu as fi obligta ca de fiecare data cand sunt copii in preajma sa suport privirile “nu iti plac copii, ce ai sa te faci cand ai sa ai unul?” privirile tampite pe care mi se arunca si care sanctioneaza si cu o judecata de valoare: nu te scalambi la copii talambi pe care ii vezi plini de mancare pe la gura si care nu si-au suflat inca nasul, atunci inseamna ca nu iti plac copii, ergo ai sa fii un parinte prost.
hai sa lamurim un lucru: nu imi plac copii prost crescuti, care vin si cer in tren din ceea ce mananci sau din ceea ce bei, ca niste cersatori, nu imi plac copii care sunt lipsiti de bun simt si mai ales nu imi plac parintii unor astfel de copii. parinti care nu stiu sa se ocupe de propriille odrasle si sa ii invete un minim decorum. in rest copii inteligenti si binecrescuti imi smulg mai mereu un zambet.
p.s. unul dintre lucrurile pe care le-am scris in engleza in bloc-notes si pe care loaza mare le-a inteles era what if i had a gun?

p.p.s. good thing i didn’t

Trackback URI | Comments RSS