colacul de salvare
silvia on Aug 29th 2007
astazi m-am trezit in the mood for poetry, ce ar fi viata fara poezie? intrebare stupida si usor pompoasa, dar … ce ar fi? poezia este pivotul, care imi asigura balanta, ori de cate ori cineva incearca sa imi strice buna dispozitie ma gandesc la niste versuri care suna frumos. esteticul este o modalitate de salvare. te fereste de mundan si de prosti.
azi, salvatorul este arghezi cu morgenstimmung:
tu ti-ai strecurat cintecul in mine
intr-o dup-amiaza, cind
fereastra sufletului zavorita bine
se deschisese-n vint,
fara sa stiu ca te aud cintind.
cantecul tau a umplut cladirea toata,
sertarele, cutiile, covoarele,
ca o lavandă sonora. iata,
au sarit zavoarele,
si manastirea mi-a ramas descuiata.
si poate ca nu ar fi fost nimic
daca nu intra sa sape,
cu cantecul, si degetul tau cel mic,
care pipaia mierlele pe clape –
si-intreaga ta faptura, aproape.
cu tunetul se prabuisira si norii
in incaperea universului inchis.
vijelia aduse cocorii,
albinele, frunzele…Mi-s
subrede barnele, ca foile florii.
de ce-ai cantat? de ce te-am auzit?
tu te-ai dumicat cu mine vaporos –
nedespartiti – in bolti.
Filed in miscellaneous