ploaia din adolescenta
silvia on Mar 23rd 2007
ploua, de fiecare data cand ploua, imi dau seama cat este de murdar orasul. de curand, chiar ieri, m-a intrebat cineva daca scriu versuri. raspunsul meu a fost evident ca am simtul ridicolului. dar … a fost o vreme cand nu il aveam (exlusiv legat de versuri, am un simt al ridicolului ridicol de dezvoltat) si am scris versuri. versuri pe care nu stiu daca le mai am. le-am dat cuiva care nu mi le-a mai returnat. erau a la maniere de bacovia, caci pe atunci era poetul meu preferat. poezia se chema ploaia in orasul murdar sau ploua in orasul murdar. da… i know, really ridiculous, dar pe atunci nu parea asa, eram o adolescenta prea serioasa si cu un simt maniacal al curateniei. eram o adolescenta care citea mult, mai ales poezie, care nu chiulea si nu lenevea, careia ii placea limba latina,care mergea la film de trei ori pe saptamana (nu existau -plexurile), care cumpara multe carti, care avea un rucsac mare, albastru, plin cu carti, care batea bucurestiul fascinata de numele poetice ale strazilor: toamnei, timpului. dar asta a fost demult, chiar prea demult. acum cand ploua stau in casa si postez pe blog, sau mai deschid plictisita o carte pe care o abandonez 2 pagini parcurse mai tarziu. prietenii din adolescenta … cine stie pe unde s-or afla? acum am alti prieteni. peste 10 ani va mai fi vreunul langa mine sau la fel ca cei din adolescenta o va lua fiecare pe drumul lui si atat de diferit de al meu?
Filed in miscellaneous