Silvia Tuvene. Muza

am asteptat cu nerabdare sa respir aerul bucurestilor ca atunci cand eram copil si asteptam sa ma duc unde am crescut, la bunicii mei si sa respir aerul de munte.

imi era dor de lume, de locuri, de atmosfera, de viata pe care o are bucurestiul. mergand pe stazi si prin tramvie l-am descoperit, asa cum il stiam: sarac, murdar, cu masini prea scumpe si de prost gust, cu universitatea acoperita in coltul geografie-chimie cu un enorm afis verde la dero, cu standuri de martisoare inghesuite peste tot pe unde trece multa lume, cu stazi pitoresti si mundane, cu cladiri in curs de demolare, cu cladiri moderne ridicate ca o ofensa nepermisa la adresa bunului gust/simt, cu cersatori, cu oameni bogati, cu oameni veseli, cu oameni tristi, cu oameni beti in autobuze la prima ora a diminetii, cu oameni politicosi, cu oameni grosolani. cu oameni si atat. o lume intreaga cu dramele si micile ei bucurii. Bucurestiul are farmecul lui si vorba cantecului mmm ce oras frumos …/fabrici si uzine…

las fotos son para ti, portuguesa!

Trackback URI | Comments RSS