(in)val(uit)

silvia on Nov 23rd 2006

am discutat si am auzit discutandu-se de cand am ajuns aici despre chestiunea valului (cel purtat de femeile arabe). pare un fel de chestiune taraneasca de la inceputul secolului trecut in romania pricipatelor.

sa il poarte sau nu femeile? sa fie interzis total in spatiile publice? sa fie interzis doar cel care acopera corpul in intregime (burqa purtata de femeile din afghan)? sa il poarte si barbatii in aceeasi masura in care il poarta femeile?
e ciudat cum purtarea valului nici macar nu este un obicei care apartinea islamului, de-a lungul timpului femeile din vest si-au acoperit fata si parul: in evul mediu, in renastere si chiar in perioada moderna palariile sunt un mod de a nu arata ceva, sau de fapt de a arata altceva.

motivul pentru care femeile isi acopera parul este de a nu atrage privirile barbatilor. (in loc sa se faca ceva cu ochii barbatilor, acoperim femeile). dar un val mai mult deseneaza fata unei femei decat o ascunde, mai mult invita sa fie privita. problema valului ca simbol religios se ridica mai ales in cazul imigrantilor. in tarile europene, privirile sunt indreptate asupra valului, asupra celei care poarta valul. oricum valul in sine nu mai este demult o dovada de modestie, a devenit accesoriu la moda; se asorteaza cu machiajul, cu bijuteriile, cu lenjeria… este o intreaga industrie, exista pana si valuri pentru patinat.

este purtat in exteriorul casei, in sfera publica. in franta s-au interzis simbolurile religioase ostentative, printre care si valul; femeile nu mai au voie sa poarte valul pe strada. legea spune ca aceste simboluri pot fi exhibate in intimitate. valul nu exista decat in afara sferei private, in spatiul public. in intimitate femeia se dezbara de el.
conflictul exista atat in tarile islamice, dar mai ales in europa, unde el este reprezentat si purtat de o minoritate. numeroase femei crescute si educate in occident au ales sa poarte val in semn de solidaritate fata de surorile lor din orient. este la mijloc o problema care depaseste solidaritatea, valul este identitar. creeaza apartenenta la o religie si la o comunitate sociala.

valul reuseste insa, sa creeze si sa perpetueze enorme stereotipii: inegalitatea intre sexe.

in discutia interzicerii valului a intervenit si vaticanul. valul, de fapt ascunsul, creeaza si alimenteaza frica fata tot ce este conotat ca fiind caracteristic sau apartinand terorismului. in aeroporturi ascunderea indentitatii devine imposibil de acceptat, tot felul de noi masuri ritualice menite sa ii calmeze pe cei care calatoresc si sa dovedeasca masurile care sunt luate impotriva celor care ne ameninta. dar, de cele mai multe ori atacurile teroriste sunt organizate din interior. la aeroport este vorba doar de un ceremonial ineficent.

vaticanul sustine ca imigrantii musulmani nu se pot integra in comunitatile de adoptie. de altfel in italia exista, inca, in vigoare o lege din secolul 20 prin care este considerat ofensa publica sa iti acoperi fata (mostenire de la brigada rosie).
jean starobinsky spunea ca ascunsul este intotdeauna fascinant, te duci catre el pentru ca te cheama. motivul initial pentru care femeile poarta val este complet nefondat, mai ales in europa, unde el inevitabil este exotic si atrage din contra mai multe priviri.

Filed in miscellaneous

3 Responses to “(in)val(uit)”

  1. Insemnare nouaon 24 Nov 2006 at 9:43 pm

    [...] Concluzia: ma bucur din plin de fiecare zi. Fara ironie. Nu va invaluiesc. [...]

  2. Mihaïon 25 Nov 2006 at 12:33 am

    mi-e greu sa deosebesc opinia ta personala invaluita de diversele pozitii pe care le adopta diverse state ca si societatea civila in aceasta problema

    inteleg bine ca pozitia ta este de anti-val si o sustii prin regula ca trebuie urmate traditiile din fiecare tara in parte ?

  3. silviaon 26 Nov 2006 at 1:54 am

    pozitia mea nu este anti-val. purtarea lui ar trebui insa sa fie o alegere personala, nu o constrangere prin lege.

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply

Comment spam protected by SpamBam