Silvia Tuvene. Muza

oamenii sunt diferiti, au reactii diferite la tot felul de stimuli. vrand nevrand intri in conflict cu ei. cu cat mai stransa relatia, cu atat mai mare conflictul din tot felul de nimicuri. incerci sa te abtii, dar parca ti se incing creierii si nu poti face ce ai vrea. oricat te straduiesti, e in van. esti pus in tot felul de situatii si nu stii sa le faci fata.

care este reteta? stiu ca altii pot, o simt pe pielea mea ca eu nu pot. nu am reteta fericirii sociale: nici in cercuri stranse, nici in cercuri largi. e drept ca unii se descurca mai prost ca mine, dar asta nu e o consolare.

oare reteta fericirii sociale depinde, la fel ca abilitatile muzicale, de materialul genitc? daca e asa, … e hopeless.

in cele mai multe zile iubesc bucurestiul, desi ma dezamageste mereu, autodistrugandu-se si producand o fauna urbana greu de suportat. e un oras care, in ciuda faptului ca este urat sau neingrijit, mi se pare ca in anumite zone are un farmec greu de invins.

alte zone insa sunt construite parca in ciuda orasului si a locuitorilor lui, zone anti-urbane in care nu cresc nici macar buruienile. zona romexpo-piata presei e una dintre acele zone. e ceva abominabil – mi-e greu sa imi imaginez cum cineva poate sa lucreze acolo.

e un loc atat de urat, innebunitor, mizer, aglomerat si extrem de bulversant.  acum se lucreaza la niste cladiri noi, frumoase, semete de sticla si fier, astfel ca intrarea se face ocolind pret de cateva sute de pasi hotelul pullman. oare e atat de greu sa puna un afis cu indicatii: intrarea se face pe acolo, sau pe dincolo sau o harta din care sa se intelega ceva? sunt niste gherete cu paznici de parcari sau asa ceva, evident goale.  eu m-am invartit in cerc si du-te vino si ocoliri si ocolisuri, incat ma simteam ca emirul lui macedonski in “jarul pustiei”.

normalitatea asa cum o stiam pana acum ceva vreme nu mai exista. te uiti la unii oameni si iti zici ca nu sunt normali, pentru ca te raportezi la o notiune anacronica a normalitatii. de fapt ei sunt noii normali: nevroticii, stresatii, angoasatii… toti cei care se scalda in noul climat si cei care pana la urma creeaza noua normalitate.