Silvia Tuvene. Muza

has anyone tried jazzercise? i hear is the trendiest, fanciest thing in town

cred că nimic nu e mai stresant ca o sesiune de examane (poate doar o boală). ce-i drept sunt şi oameni care îşi fac treburile din timp. eu nu, eu sunt o loază. dintr-un student bun, nu am decât conştiinţa regretului că nu fac treburile aşa cum ar trebui.

din nou în situaţia în care timpul a intrat la apă, din nou fără idei, fără inspiraţie şi din nou predau lucrări mai slabe decât aş putea întocmi.

mă consolez că ar mai fi timp rămas şi dau fuga la bibliotecă (asta fiind singura scăpare )

accuweather.com zice că astăzi soarele va răsări la 4:34:23 AM. au mai rămas 2 minute până la răsărit. nu aş fi putut rata momentul, căci vizavi de mine, la o biserică, este un cocoş, care zilnic, fără accuweather ştie să cânte zorile.

ratb-ul este sursa tuturor anecdotelor şi probabil locul în care se ia pulsul străzii. dintre realizarile secolelor 19-20, transportul public mi se pare una dintre cele mai democratice.  eşti la un loc cu toată lumea: manelari,  savanţi,  avuţi şi mai puţin avuţi. evident, manelarii are thriving, dar nu contează. mergând cu transportul în comun îţi dai seama de multe lucruri, de pildă de rata analfabetismului şi a cretinismului. este un test de sobrietate – i-aş invita pe cretinii aştia din capul trebii să vadă unde duce un sistem de educaţie în care cei care produc educaţia sunt permanent subminaţi.

anyway, ratb este locul unde vezi totul. ieri am trait o senzaţie şi situaţie unice de când sunt eu călător bucureştean: în autobuzul 133 doar eu şi nimeni altcineva preţ de câteva staţii (de la octavian goga la şcoala generală 81). pretty cool şi în acelaşi timp destul de dubios.