Silvia Tuvene. Muza

a murit octavian paler. vestea aici

in vara lui 2004 am primit cadou de la prietena mea luiza poezia avem timp.

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu. Continue Reading »

azi m-am trezit devreme, pe la 3 a.m. bad dreams. urasc insomniile, stiu ca nu e prima data cand mentionez lucrul asta. ma enerveaza cel mai mult starea de claustrofobie si aia de vertigo. cel putin asa e la mine

cafeaua ca si alta data imi da un sentiment de trezie sau cel putin este un mic gest pe drumul trezirii. in cafetiera cafea de ieri. o torn in ceasca, mi-e prea lene sa fac alta, pun si lapte, … ma uit in ceasca. arunc in chiuveta insomnia de ieri, pun cafea proaspata. beau incet cate o gura in timp ce imi scriu mailurile dis-de-dimineata.

acum, afara e lumina. mi-e dor sa ma uit pe geam. parcul e verde. afara pare rece. si parca mi se face somn.

ieri am facut stirea, azi am yahoo insider s-a transformat in yahoo messenger for the web.

in spania am folosit ceva asemanator, parca se  chema ebuddy sau ibuddy. nici nu mai stiu. hated it, that’s something i know for sure!

poate yahoo mess pentru web o sa fie o alta istorie. are tab-uri si complete archive ale tuturor conversatiilor avute vreodata, nu doar de pe un comp anume. poate are si optiunea search in arhiva, ar fi o binecuvantare.

modernismul a adus si promovat noutatea. acum NOU cred ca este cel mai folosit cuvant in marketing si publicitate. pana cand oare? postmodernismul nu a reusit sa opreasca extinderea conceptului, desi deviza “totul a fost spus, nimic nou sub soare”, promitea multe. promisiuni pe care de altfel le-a si respectat daca citesti un roman de john fowles.

dar NOU ca entitate lingvistica este o plaga de care nu cred ca vom scapa vreodata.

vremea de afara aduce mereu poezia in lecturile mele. astazi este din nou randul lui neruda. poemele lui sunt absolut fermecatoare.

Don’t go far off, not even for a day, because –
because — I don’t know how to say it: a day is long
and I will be waiting for you, as in an empty station
when the trains are parked off somewhere else, asleep.

Don’t leave me, even for an hour, because
then the little drops of anguish will all run together,
the smoke that roams looking for a home will drift
into me, choking my lost heart.

Oh, may your silhouette never dissolve on the beach;
may your eyelids never flutter into the empty distance.
Don’t leave me for a second, my dearest,

because in that moment you’ll have gone so far
I’ll wander mazily over all the earth, asking,
Will you come back? Will you leave me here, dying?

cand aveam timp imi placea sa imi permit o cafea de dimineata. de obicei era intr-o cafenea undeva pe la universitate. black coffee and french croissant.

nimic special, doar ca era un moment sa visez cu ochii deschisi la ziua pe care o traiam si la cele pe care am sa le traiesc. era reconfortant sa vad lumea intr-o alta aura, printre aburii de cafea.

o cafea ca oricare alta, dar era acompaniata de o senzatie unica de vitalitate.