Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârşit vesteşte-un început,
Mă duc eu primul sunt mai priceput,
Să pun din vreme şeile pe îngeri .

Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de zmarald,
Nu vă grăbiţi, de abia-i amiaz şi cald
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse .

Când veţi veni-n amurg sub înserare,
Vom călări frumoşi prin Elizeu,
În cavalcadă, pân-la Dumnezeu
Descălecând la tronu-I, la picioare.

Ne-om prosterna cu frunţile alese
Pe lespedea de nouri, luminată,
Cel mai frumos din noi va spune: “Tată,
Ţi s-au întors feciorii cu mirese.

Pe unde ne-ai trimis a fost şi bine
Şi rău a fost pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem am făcut
Şi nu te-a dat nici unul de ruşine.

Acuma ne-am întors cu toţi, -ne iartă
Ce altă slujbă ne aşteaptă, Tată?!”

—————————————–

Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiţi, de abia-i amiaz şi cald
Şi eu v-aştept şi chingile sînt strânse.