care este reteta? stiu ca altii pot, o simt pe pielea mea ca eu nu pot. nu am reteta fericirii sociale: nici in cercuri stranse, nici in cercuri largi. e drept ca unii se descurca mai prost ca mine, dar asta nu e o consolare.

oare reteta fericirii sociale depinde, la fel ca abilitatile muzicale, de materialul genitc? daca e asa, … e hopeless.

alte zone insa sunt construite parca in ciuda orasului si a locuitorilor lui, zone anti-urbane in care nu cresc nici macar buruienile. zona romexpo-piata presei e una dintre acele zone. e ceva abominabil – mi-e greu sa imi imaginez cum cineva poate sa lucreze acolo.

e un loc atat de urat, innebunitor, mizer, aglomerat si extrem de bulversant.  acum se lucreaza la niste cladiri noi, frumoase, semete de sticla si fier, astfel ca intrarea se face ocolind pret de cateva sute de pasi hotelul pullman. oare e atat de greu sa puna un afis cu indicatii: intrarea se face pe acolo, sau pe dincolo sau o harta din care sa se intelega ceva? sunt niste gherete cu paznici de parcari sau asa ceva, evident goale.  eu m-am invartit in cerc si du-te vino si ocoliri si ocolisuri, incat ma simteam ca emirul lui macedonski in “jarul pustiei”.